Ro

Mă numesc Doina Ionescu și am cincizeci și opt de ani. În urmă cu cinci ani m-am măritat cu Radu Popescu

Nunta era programată peste nouă zile. O afacere grandioasă, cu trei sute de invitați, într-un cort de

Ploaia de noiembrie bătea mărunt în geamul sălii de așteptare, iar Nea Costică își turna a treia cafea.

Am ajuns la Cluj într-o joi dimineață, cu trenul de șase fără zece. Biletul costase 84 de lei și încă

Ușa de la blocul operator se deschise cu un fâșâit de cauciuc, iar o asistentă înaltă, cu ochelari groși

— Ioana, hai să-ți spun direct, fără ocolișuri. Ești o femeie matură, o să înțelegi. Domnica se așezase

Nu mai scosese niciun cuvânt de opt ani. Nici un sunet. Nici măcar un oftat. Așa era Matei de la cinci

Arămiu își înfipse ghearele în perna moale a canapelei și căscă, lăsând să se vadă cerul gurii roz.

N-am mai intrat de zece ani într-o rochie de seară. Nu pentru că n-aș fi avut ocazia, ci pentru că Andrei

Ilinca stătea în picioare, cu trupul lipit de ușa de la balconul sălii de evenimente, și se uita cum