Trei zile am căutat cui să-l dau pe Argo. În a patra noapte, el m-a trezit înainte ca soba defectă să ne adoarmă pe amândoi.
Mă numesc Lidia, am cincizeci și doi de ani și lucrez poștăriță la Bălți.
Argo a rămas la mine după ce fratele meu a plecat în Italia. Trebuia să-l țin o lună.
Au trecut trei ani.
Era un ciobănesc mare, aproape negru, cu o ureche ridicată și una lăsată. Vecina de peste drum spunea că asemenea câini trebuie legați.
Eu nu-l legam.
Argo mă conducea dimineața până la poartă și mă aștepta seara lângă sobă.
Proprietarul casei a decis să închirieze încă o cameră unei familii tinere.
— Poți rămâne, mi-a spus. Dar fără câine. Oamenii au copil mic.
Nu aveam bani pentru altă chirie.
O cunoștință a găsit un gospodar într-un sat din raionul Rîșcani. Spunea că are nevoie de paznic pentru curte.
În seara dinaintea plecării am pus zgarda, carnetul veterinar și peria lui într-o sacoșă.
Argo a refuzat mâncarea.
Pe la unu noaptea a început să mă împingă cu botul.
— Ce ai, măi?
A fugit la ușă și s-a întors.
Când m-am ridicat, camera s-a învârtit în jurul meu.
Aerul era greu. Mă durea capul și nu-mi puteam aduna gândurile.
Argo a prins mâneca halatului și m-a tras spre ieșire.
Am deschis ușa.
Aerul rece m-a lovit în față și am căzut pe prispă.
Câinele a început să latre spre casa vecinului.
Apoi s-a întors și a fugit înapoi înăuntru.
— Argo!
Am încercat să mă ridic, dar picioarele nu mă ascultau.
Din casă se auzea cum zgârie o ușă.
Atunci mi-am amintit.
Mama venise să doarmă la mine în seara aceea. Luase pastilele și se culcase în camera din spate.
— Mamă!
Niciun răspuns.
Vecinul Ion a ieșit în curte și a alergat spre mine.
— Soba… mama este înăuntru!
El și-a tras puloverul peste gură și a intrat.
Argo apăruse în coridor, trăgând după el capătul păturii mamei.
Pătura era goală.
Ușa camerei se blocase după ce tocul se umflase de la umezeală.
Ion a lovit-o cu umărul.
Argo zgâria partea de jos.
După câteva încercări, ușa s-a deschis.
Mama zăcea lângă pat.
Ion a luat-o în brațe, iar Argo mergea înainte, lătrând spre ieșire.
Ambulanța a venit repede.
Medicul a spus că hornul era blocat, iar gazele se întorceau în casă. Dacă mai rămâneam acolo încă o jumătate de oră, urmările puteau fi foarte grave.
Mama și-a revenit în aceeași zi.
Proprietarul a venit dimineață.
S-a uitat la sobă, la horn și la sacoșa pregătită pentru Argo.
— Îl mai duci la gospodar?
— Nu.
— Dar familia care vine cu copilul?
— Găsește-le altă cameră.
— Casa este a mea.
— Viața mea este a mea.
Mi-a dat două săptămâni să plec.
Am dormit câteva zile la mama. Era înghesuit, dar nimeni nu-i cerea lui Argo să dispară.
Povestea s-a răspândit prin oficiul poștal.
Una dintre colege avea o mătușă care pleca la fiică în Portugalia și voia să dea în chirie o casă mică.
— Singura condiție, a spus bătrâna, este să rămână cineva care nu se teme de curte noaptea.
M-am uitat la Argo.
— Cu asta ne descurcăm.
Casa avea două camere, o fântână și un gard care trebuia reparat.
În prima săptămână Ion a venit să mă ajute.
— Câinele ăsta mi-a salvat și mie somnul, a glumit. Acum nevasta mă trimite în fiecare seară să verific hornul.
Argo s-a obișnuit repede.
În fiecare dimineață mă conducea până la poartă, exact ca înainte.
Gospodarul din Rîșcani m-a sunat de două ori.
— Mai aduci câinele?
— Nu.
— Dar mi-ai promis.
— Am promis când credeam că nu am altă alegere.
Fratele meu a aflat povestea din Italia.
A trimis bani pentru reparația gardului și a spus:
— Poate îl iau eu când mă întorc.
— Nu-l mai iei.
— Dar este câinele meu.
— A fost. Acum este familia mea.
Mama a venit să locuiască la mine după ce s-a simțit mai bine.
La început se plângea că Argo ocupă prea mult loc lângă sobă.
După o lună îi gătea terci cu carne.
Sacoșa pregătită pentru plecarea lui a rămas în pod.
Într-o zi am găsit-o și am vrut să o arunc.
Mama m-a oprit.
— Las-o.
— Pentru ce?
— Ca să-ți amintești că uneori omul ia cea mai rea decizie atunci când crede că nu are de ales.
Argo dormea la picioarele ei.
Eu am pus sacoșa înapoi.
Nu ca pe un plan de plecare.
Ca pe dovada că drumul nostru putea să se termine altfel, dar nu s-a terminat.