Ro

Era a cincea aniversare a nunții noastre. Ridicasem punga cu mâncare de la *La Piața*, același local

Aeroportul Otopeni mirosea a cafea proastă și a prea mult parfum. Stăteam lipită de un stâlp de beton

Andrei se sprijini de balustrada șubredă a podului și își șterse palmele transpirate pe blugi.

În fiecare dimineață, la ora cinci fix, Andrei Popescu își trăgea cizmele de cauciuc și pornea spre grajdurile

Era o dimineață rece de noiembrie, iar ploaia de peste noapte lăsase cimitirul Bellu într-o liniște apăsătoare.

În dimineața în care am crezut că soarele intră în birou, a intrat ea. Corina Dobre purta o rochie crem

Nici nu știu cum să încep. Îmi era atât de rușine să mă duc la nunta lui Andrei, fiul meu, încât am stat

De fiecare dată când deschideam ușa dulapului, privirea îmi cădea pe aceeași rochie. O cumpărasem cu

Motorul murise fără niciun avertisment. Nici măcar o rată neregulată la relanti. Pur și simplu, tăcere.

Întreaga terasă a cafenelei din Piața Unirii a înghețat când femeia elegantă, cu o rochie impecabilă