— Radu și cu mine vom avea un copil. Adriana s-a sprijinit de blat.

— Radu și cu mine vom avea un copil.
Adriana s-a sprijinit de blat.
— Un copil?
Radu a închis ochii.
— Simona este însărcinată în patru luni.
— Patru luni? Și tu încă nu mi-ai spus nimic?
— Voiam să aștept.
— Ce anume? Majoratul copilului?
Simona a intervenit calm:
— Sarcina este cu risc. Am pierdut două sarcini în trecut. Radu a vrut să fim siguri că totul este bine.
Tonul ei a schimbat atmosfera.
Adriana și-a înghițit replica.
— Îmi pare rău. Nu știam.
— Tocmai asta e problema, a spus Radu. Nu știai, dar deja ai început să judeci.
Adriana s-a uitat la halatul ei, la cană, la punga cu croissante și, pentru prima dată, s-a simțit intrusă.
Totuși, explicațiile nu s-au oprit aici.
Simona avea patruzeci și cinci de ani, conducea un cabinet de arhitectură și fusese căsătorită de două ori. Copilul fusese obținut prin fertilizare in vitro. Radu își dorea enorm să devină tată.
— Și vă căsătoriți? a întrebat Adriana.
— Nu știm încă, a spus Simona.
Radu a privit-o surprins.
— Cum adică nu știm?
Simona și-a coborât privirea.
— Trebuia să discutăm.
Adriana a simțit că se apropie de o conversație care nu-i aparținea.
— Eu plec.
În zilele următoare, Radu a sunat-o de mai multe ori. Simona se răzgândise în privința căsătoriei. Nu pentru că nu-l iubea, ci pentru că voia ca apartamentul, economiile și firma ei să rămână moștenire copilului.
Radu se simțea exclus.
— Mă vede ca pe un donator, nu ca pe un partener.
— Atunci nu te grăbi să joci rolul de soț înainte să existe o înțelegere între voi, i-a spus mama.
Radu s-a mutat temporar la un prieten. Simona a rămas singură.
O lună mai târziu, a avut o complicație și a ajuns la spital.
Radu a fost primul care a venit. Adriana a ajuns după el, cu o sacoșă de haine și mâncare.
Atunci Simona a izbucnit în plâns.
— Mi-e frică să depind de cineva.
— Și lui îi este frică să nu fie folosit, a spus Adriana. Frica voastră arată diferit, dar face același lucru.
După externare, au început terapie de cuplu. Au semnat un acord clar privind bunurile, drepturile părintești și viitorul copilului.
Băiețelul s-a născut prematur, dar sănătos.
La botez, Simona i-a întins Adrianei cana din Sighișoara.
— Cred că ar trebui să o luați acasă. De fiecare dată când o văd, îmi amintesc cum ne-am cunoscut.
Adriana a zâmbit.
— Păstreaz-o. Într-o zi îi vom povesti nepotului nostru cum a început familia lui cu un halat furat și o cafea băută la momentul nepotrivit.