Ro
Când Valia scoase din geantă încă o caserolă — de plastic, cu capac cu clips, luată clar special de acasă
— Haide, fără panică, sora ta nu se mută la noi, — a spus Vera pe un ton tăios. — Și nici Artyom, la
Patru luni cu mâinile umflate. Patru luni cu degete cufundate în apă fierbinte dimineața, doar ca articulațiile
De undeva, din adâncul sălii de bal, se strecura muzică ușoară. Oaspeții râdeau. Paharele de șampanie
Nouăzeci de zile. Atât i-au pus pe masă ca să o distrugă. — Elena Varga a numărat zilele pe dosul
Încremenirea bruscă a ofițerului de poliție a transformat mulțimea curioasă într-un cerc de martori cu
Andrei mergea spre casă obosit, cu geanta pe umăr și cu gândul numai la liniște. Ziua fusese grea, orașul
Andrei se întorcea acasă după o zi lungă de muncă, cu geanta pe umăr și capul plin de rapoarte, ședințe
— Iar după tufișuri… am auzit un sunet. Slab. Ca un plâns care nu mai avea putere. Sandu a tăcut, iar
— Sub zăpadă se vedea o mână. Alexandru a rostit cuvintele încet, iar eu am simțit cum mi se strânge stomacul.